ONG-urile care jelesc soarta zonei toaca zeci de mii de euro din strainatate pe plimbari la Washington, fara sa dea socoteala fiscului Imprejurimile comunei Rosia Montana nu mai sunt, de mult, un colt de rai. Drumul spre comuna este marginit de halde de steril, vechi de zeci de ani. Apele sunt sangerii si atat de acide, incat pot coroda intr-o zi. Fiecare palma de pamant ascunde cel putin o galerie. Galeriile cautatorilor de aur din perioada interbelica se suprapun peste cele din vremea austro-ungarilor si acestea peste cele romane. Tuturor acestora li se adauga urmele exploatarii industriale din ultimii zeci de ani. Pe un perimetru care, la suprafata, masoara circa 50 km, in subteran, lungimea insumata a galeriilor poate ajunge la 140 km. In aceste exploatari parasite exista izvoare. Atat apa izvoarelor, cat si apa de ploaie care se infiltreaza formeaza paraiase deosebit de acide si incarcate de compusi poluanti. Datele Inspectoratului pentru Protectia Mediului arata ca, in mod constant, cantitatile de fier, zinc, cupru, cadmiu si magneziu din apa depasesc limitele admise. Exista perioade in care cantitatea de magneziu din apa depaseste de 32 de ori limita admisa, iar cea de fier - de 60 de ori. PH-ul apelor de mina, indice care arata echilibrul intre acid si bazic, atinge, in unele perioade, 2,76 fata de 7, cat este limita normala. Evident, intr-un mediu atat de acid nu poate trai nici o creatura. Apele de mina isi varsa otrava in Abrudel si, de acolo, in Aries. In locul in care Abrudelul se varsa in Aries este un peisaj care ar putea ridica parul in cap oricarui ecologist. Apele rosii se aduna cu apele albe, pe de o parte, malul este parca parjolit, pe cealalta parte este verde. Din fericire, daca se poate spune asa, aciditatea apelor de mina este neutralizata de caracterul bazic al apelor reziduale, si acestea poluate, provenite de la actualele exploatari minier