Născută, probabil, din convingerea că în spaţiul teatrului românesc sunt mai multe talente şi energii decât cele cărora li se dă prilejul să se afirme, Gala HOP le propune celor ce se consideră chemaţi să-şi ia ceea ce cred că li se cuvine. Absolvenţii ultimelor cinci promoţii de la facultăţile de actorie – din învăţământul de stat sau particular – se pot prezenta ca un program de 15 minute alcătuit astfel încât să-şi exprime personalitatea, să farmece, să oprească respiraţia şi să instige la revoltă faţă de cei care nu au vrut sau nu au ştiut să-i aprecieze. Şi cred că tocmai acest obiectiv maximal este cauza abordării timide a concursului. Posibilii concurenţi au încă în minte încercările de la admitere, examenele de an şi cele de absolvire, aşa că se tem de încă un examen, ei au nevoie de un miracol. Nu toţi se simt capabili să-l producă, deşi toţi ar trebui să creadă în el.

În ultimii ani numărul şcolilor de teatru, al claselor de actorie a sporit, dar la Gala Tânărului Actor HOP, mutată de la Costineşti la Mangalia, nu vin prea mulţi concurenţi, deşi spectatorul de teatru conştiincios a întrezărit pe parcursul ultimelor stagiuni siluete pe care şi-ar dori să le vadă mai desluşit într-o asemenea competiţie. Se spune că Gala nu e atractivă, pentru că sub raport financiar premiul nu înseamnă mare lucru, se mai spune că nici unul dintre premianţii ediţiilor anterioare nu a beneficiat de semnarea unui contract de angajare. Cred că, mai puternică decât aceste argumente e frica. În discuţia finală, actriţa Dorina Lazăr, directoarea Teatrului Odeon a spus cum o cheamă, a adăugat că a împlinit 42 de ani de teatru şi a declarat că ea nu s-ar încumeta la un asemenea exerciţiu cum este cel solicitat de Gală. Nu a fost o figură retorică, o captare a bunăvoinţei, experienţa te învaţă cât de dificil este să iei teatrul pe cont propriu, dar dacă înţelepciunea te înd