Istoria lui George Pruteanu, de aparator al limbii romane prin mijloace parlamentare, incepe in toamna lui 1997. Senator taranist pe vremea aceea, lingvistul a inaintat propunerea legislativa privind Istoria lui George Pruteanu, de aparator al limbii romane prin mijloace parlamentare, incepe in toamna lui 1997. Senator taranist pe vremea aceea, lingvistul a inaintat propunerea legislativa privind "protectia limbii romane", inspirata, spunea initiatorul, de legislatia franceza, care apara limba lui Moliere de englezisme si americanisme. Prinsi cu scandalurile din coalitie - cele cu UDMR, provocate chiar de Pruteanu -, fostii colegi de partid ai acestuia au luat in dezbatere legea abia in primavara lui 2000, atunci cand proteguitorul limbii stramosesti sarise, deja, in barca pedeserista. Ca semn de razbunare, taranistii au pus Legea Pruteanu la prafuit, in sertare, lasand-o mostenire viitoarei guvernari PSD. "Era noastra" a legii debuteaza in 2001. Atunci, lingvistul a promovat-o din nou, rebotezand-o, la indemnurile colegilor din Comisia pentru cultura a Senatului, "Propunere legislativa privind folosirea limbii romane in locuri, institutii si relatii publice". Luand pulsul unei parti semnificative a opiniei publice (companii multinationale, societati comerciale din domeniul tehnologiei informatiei), direct vizata de prevederile legii si scandalizata de acestea, conducerea PSD a sabotat, fara convingere, proiectul, astfel incat acesta a fost adoptat de Parlament abia in octombrie 2002. O luna mai tarziu, seful statului refuza sa promulge actul normativ, retrimitandu-l spre dezbatere Senatului, cu propunerea de eliminare a sanctiunilor. Timp de noua luni, acesta s-a plimbat intre Comisia de cultura si plen, pana alaltaieri, cand, din cauza neatentiei presedintelui de sedinta (pesedistul Dan Mircea Popescu), a fost adoptat, din nou, in forma cu amenzi piperate pentru