- Cultural - nr. 180 / 13 Septembrie, 2003 Ajung in Suedia culegand afine din padurea ce se-nsiruie precum pietrele pe langa apa. E liniste si atata pace, de te intrebi daca au aceste locuri de poveste... oameni. Au, si sunt inalti, blonzi, frumosi, cu ochi albastri, care se simt onorati sa-ti povesteasca despre calutul cel rosu - simbolul neamului lor. Ma-nghesui si eu la "herghelia" de caluti rosii si-l adaug pe-al meu celor care-mi vor aminti de aceste locuri, incercand a numara mestecenii ce-mi insotesc drumul. Stiu deja despre coaja lor ca e buna la facut papuci si cosuri, dar pe mine ma poarta gandul spre o iarna ruseasca si-o troica spulberand albul de alb, iar pasul de gand ma duce mai departe, spre Nobel si universitati, palate regale si muzee ale satului, corabii, povesti si, de ce nu?, fotbal. GÖTEBORG. Are echipa de fotbal? Are, si e grozava precum stadionul pe langa care trecem. Acum se desfasoara un campionat pentru liceeni si orasul miroase a... fotbal. Canalul Gota ma lasa sa-i mangai spinarea cu degetele-mi preschimbate in val. Ii privesc casele precum cutiile de chibrituri asezate-n picioare si navaleste iar lumina din palpairea unei lumanari spre sufletul sau cald. Zona centrala e plina de trandafiri, iar parcul, ca si nuferii de pe apa ce-l strabate, te face sa te descalti si sa simti nemarturisita impartasanie a ierbii cu pamantul. Ma duce clipa la "desculti in parc", dar zambetul copilului ce-si incearca pasii in lumea nestiuta inca ma-ndeamna la tacere. De ce sa gasim intotdeauna explicatii, cand, oricum, lumea aluneca tacuta? Alerg sa vad macar afisul Operei ce-ti "vasleste" urechea spre ascultare (are forma de vapor), ca, apoi, sa-mi adun sufletul pe scarile Bisericii Masthagges. Abunda portul de vase, barci, corabii, pirati - s-ar putea crede ca au celulare si costume, acum? -, asa ca dau mai bine o fuga in piata de peste Teske-Koerka