Satenii din Felesti sint uitati de lume si de Dumnezeu. Copiii invata la lampa, iar preotii nu vin aici nici macar la sfintitul caselor. Pentru cine nu stie, Felestiul este un catun situat pe soseaua Roman-Piatra Neamt, intre comuna Horia si Dulcesti, la zece kilometri de oras. De fapt, pina si termenul de catun este pretentios pentru a descrie locul unde sint grupate citeva case, in care locuiesc 11 familii. Saracia in care se zbat acesti oameni este greu de descris, chiar si pentru cineva cu multa imaginatie. Daca va inchipuiti ca aici exista macar curent electric, inseamna ca va imaginati ca cineva chiar manifesta un minimum de interes fata de Felesti, ceea ce este cit se poate de neadevarat. Cu exceptia soselei care face legatura intre Roman si Piatra Neamt, nimic din ceea ce exista aici nu demonstreaza ca oamenii din Felesti ar avea ceva in comun cu ceea ce numim, in mod obisnuit, trai civilizat. Singurele facilitati pe care le au acesti oameni sint citeva izvoare de la care se aprovizioneaza cu apa, padurea din apropiere de unde mai culeg, uneori, bureti si uscaturi cu care sa faca focul si ceva pamint unde se cultiva porumb. Pina acum, nimic nu arata ca acesti oameni ar trai cu ceva mai bine decit stramosii nostri de acum cinci sute de ani. De fapt, acestia din urma ar fi fost mai privilegiati pentru ca beneficiau de serviciu religios, ceea ce este prea mult pentru cei din Felesti, unde preotul nu vine decit daca e pedepsit de mitropolit pentru cine stie ce pacate. Asta ca sa nu mai vorbim de politistul sau primarul in a caror grija se afla Felestiul, pentru ca, foarte probabil, stiu ei ceva-ceva, ca ar exista o astfel de localitate. Singurele distractii pe aici, tinind cont de faptul ca Felestiul este un fel de "no man's land", par a fi aruncarea cu cutitul, lovitura cu maciuca si fugariri la 50 de metri garduri. "Strigam la cer ca ucenicii lui Hristos" Pe ac