Anul acesta, Bucurestiul a deschis sezonul inundatiilor de toamna. Cu un calm firesc pentru meseria sa de baza, primarul general a explicat bucurestenilor cu apa pana la genunchi ca nu se poate face Anul acesta, Bucurestiul a deschis sezonul inundatiilor de toamna. Cu un calm firesc pentru meseria sa de baza, primarul general a explicat bucurestenilor cu apa pana la genunchi ca nu se poate face nimic. Si aceasta este realitatea, nu numai in Capitala, ci in intreaga tara. Prima stihie din toamna trecuta s-a produs in Iasi, pe 6 noiembrie. Dimineata, 60 de sate ramasesera fara electricitate, pana la pranz urgia luase curentul in inca 60. In toata Moldova, cadeau stalpii de tensiune ca scobitorile, traficul pe drumurile nationale se blocase, gazele nu mai aveau presiune. Un cartier intreg din Slanic Moldova pornise la vale. Si toate acestea pentru ca in nord-estul tarii daduse lapovita. Dupa fix doua luni, viiturile care trec anual, cu precizie de ceasornic, prin Neamt, omorau trei tineri aflati in casa si lasau calice 37 de familii. Dar si vara lovise catastrofal: 200 de miliarde - pagube in Suceava, Slanicul de Prahova ingropat in mal, Bucurestiul - inundat de doua ori intr-o luna. In Romania nu este niciodata vreme buna. Daca Ardealul nu e sub ape, zapoarele uriase de pe Bistrita cocoata satele pe acoperisuri. Dupa un ciclu complet inundatie-impachetari in namol-ingropaciuni in zapada, pana si presedintele Iliescu a exclamnat: "Guvernul nu face fata", calificand masurile luate de Executiv drept pompieristice. Tactica actualului cabinet nu este nici macar noua. De ani de zile, administratiile noastre asteapta sa arda ceva, pentru ca apoi sa stinga focul cu miliarde de lei varsate ca despagubiri. Mai mult decat sa trateze efectele, compatimind la televizor cu sinistratii, nu au putut face. Cauza este, insa, degradarea catastrofala a intregii infrastructuri. Fie ca este