David LODGE
Ginduri ascunse
Traducere de Virgil Stanciu,
Editura Polirom, Colectia „Biblioteca Polirom“, Iasi, 2003,
448 p., f.p.
Nu de putine ori fictiunea romanesca s-a remarcat prin captarea si dezbaterea „in interior“ a conflictelor extrafictionale, printr-o reactivitate prompta la mutatiile de cea mai diversa factura petrecute in lumea larga sau prin predictii rafinate in legatura cu unele scenarii embrionare din actualitatea imediata. Fara a-si propune sa si rezolve crizele majore ale aceleiasi lumi (se pot spune multe despre romanesc, dar nu ca e factotum literar, asa cum isi inchipuie diversi teoreticieni improvizati, simpla depliere narativa a gindului fiind suficienta, in cele mai multe cazuri, sa tempereze impulsiile autotelice!), eposul modern si postmodern – in ipostazele sale majore, dar, deloc paradoxal, si in celelalte – a reusit sa „recicleze“ conceptii, sa administreze valori eterogene, sa inventeze formule cognitive sau sa le dea o fata noua celor deja brevetate, prin intermediul unor procedee cum ar fi cel al saturarii informationale sau prin recursul la variante exploratorii destul de asemanatoare cu ceea ce in antropologie se numeste thick description, eventual chiar sa avertizeze, atunci cind a simtit ca e cazul. Ca aceste preluari problematizante pot sa fie constiente sau inconstiente, expuse transant sau mai relaxat este o alta discutie, care depinde mult de acuitatea lecturilor, de contextele de validare, de competentele interpretative.
Romanele lui David Lodge se lasa, mai mult decit altele, citite prin aceasta grila a „dublului“ conflict, unul tinind strict de logica desfasurarii evenimentiale, celalalt fiind unul fie „infra“, fie „supra“, fie si-si. Satira, comicul, rizibilul, ridicolul camufleaza – in general – alte morfologii culturale, iar romanele insista, chiar la suprafata, as
