Marguerite YOURCENAR
Alexis sau Tratat despre lupta zadarnica
Traducere de Petru Cretia,
Editura Humanitas,
Colectia „Cartea de pe noptiera“, Bucuresti, 2003,
146 p., f.p.
Marguerite Yourcenar debuteaza in 1929 cu romanul Alexis sau Tratat despre lupta zadarnica, o carte de mici dimensiuni in care autoarea indrazneste sa povesteasca viata unui om pentru care societatea nu reprezinta mediul firesc de manifestare, ci o bariera in calea exprimarii propriilor sentimente. Alexis isi povesteste viata cu multa discretie, cu multe ocolisuri, fara a numi efectiv actiunile sale, dintr-o discretie fata de destinatarul care poate nu e suficient pregatit sa-i accepte confesiunea. Istoria are un traseu ascendent, fara ruperi de planuri, mergind firesc din copilarie pina aproape de momentul redactarii scrisorii-roman. Persoana introvertita, Alexis accepta cu mare greutate societatea, singura forma de comunicare cu aceasta fiind prin muzica; tot ea este si modul sau de defulare a arderilor interne. El povesteste cum a plecat din colegiul care l-a rupt de casa vreme de doi ani, nemaisuportind vulgaritatile vietii reale – cele ale colegilor, in particular, atit de diferiti de prietenii din copilarie ca limbaj si gindire. De altfel, fire extrem de sensibila, el cade grav bolnav, motiv pentru a-i cere mamei permisiunea de a se intoarce acasa. Momentul bolii pare sa coincida cu constientizarea propriilor inclinatii. De acum, el va purta o lunga lupta zadarnica (vezi subtitlul cartii) de reprimare a instinctelor, un fel de asceza intrerupta de rare momente in care gusta din fructele pe care singur si le-a interzis. Alexis aminteste de prima sa cadere in pacat – potrivit propriei judecati –, spunind numai atit: „Mergeam pe drumul acela, nu aveam nici un tel. N-a fost vina mea daca in dimineata aceea am intilnit frumusetea...“.
@N_P
