- Judith - ii spun eu celebrei interprete intr-o engleza haotica, dar gasind perfect timbrul discursului meu complotist (soapta inflacarata) - It's high time to finish with all these oriental stupidities - it's high time to rewrite the Magic Flüte.

- Yes Lu-san (Lucian) - it's high time.

Momentul e istoric. Mi se pare mie, sau Judith Blegen a spus si Let's do it? O pauza - exact atata cat o pala de foehn sa umfle fetele de masa, de pe aceasta terasa din Aix en Provence, unde de doua ore lucrez la infiltrarea lui Judith Blegen. A spus sau n-a spus Let's do it?

Ea intoarce privirile spre barbatul ei care ne insoteste la masa de pe terasa. Ce noroc a avut ca a dat de Pin-ti-li-i-e asta, care sa-i explice cum trebuie jucata in sfarsit Pamina si cand, Dumnezeule, cateva ore inainte de inceperea repetitiilor. Maine incepem repetitiile. Nu? Nu-i asa? Ce crede el? Barbatul are o privire prudenta, banuitoare.

- Trebuie sa treaca prin spectatori fiorul visceral al mortii, incep eu sa descriu subversiunea, revizuirea Flautului (barbatul e problema, pe asta trebuie sa-l prind de carotida, ea e a mea, in sfarsit aproape a mea, mai trebuie cateva mangaieri ca sa se desfaca). - A muri inseamna sa fii initiat - spunea Platon, incerc eu - Oh yes, zvacneste ea si se deschide toata, parca sarutata pe pulpe (acum, acum trebuie insistat si ma hotarasc sa ating clitorisul ei metafizic). Stii foarte bine, Judith, ca moartea si initierea devin intersanjabile? (citat Eliade). - I know - spune Judith, zdrobita de acest adevar care nu mai poate fi negat. - Ca acest fragment al initierii prin tortura e unul din momentele cele mai debile, mai lamentabile ale operei? - I know - spune ea rusinata, ca a participat in trecut ca Pamina la aceasta viziune lamentabila.

- O rusine, doua scene fundamentale ale operei, proba a focului si a apei, care se petrec in culise