In fond, ca deputat din opozitie, poti obtine favoruri din bani publici mai lesne chiar decat un ministru! Mai putini ochi te au in vizor! Si poate te si costa mai putin! Caci, daca obtii favoruri din bani publici pe mana partidului la guvernare, mai trebuie sa lasi ceva si la partid!
Ulterior, cand d-na Puwak a devenit ministru si inca ministrul Integrarii Europene, care in parohie are si raspunderea administrarii corecte a banilor nerambursabili veniti din partea Uniunii Europene, procedurile de aprobare si varsare efectiva a finantarii si-au urmat cursul birocratic convenit. D-na ministru realmente nu avea sa trebuiasca a misca vreun deget pentru cei 150.000 de euro. Caci firma familiei sale oricum pastra intaietate in eligibilitatea privind finantarea. Cine ar fi indraznit sa dea la o parte aceasta firma in favoarea alteia?! O comisie din partea Oficiului Antifrauda al Uniunii Europene s-a sesizat si va cerceta cazul. Ce sa descopere? Ca nu s-au respectat procedurile?! Nu, acestea s-au respectat! Vulnerabilitati se pot eventual depista in alte privinte, in cazul in care firma familiei Puwak, atat de increzatoare in acoperirea pe care o oferea d-na ministru, a facut greseala impardonabila de a nu respecta toate normele! Oricum, insa, problema este in alta parte: daca este firesc si moral, chiar daca nu s-au incalcat proceduri legale, ca exact cel pus sa administreze ajutoare externe sa-si ia si el o parte din acest ajutor (si nu una derizorie, caci pentru Romania, 150.000 de euro este o avere!). Aceasta este problema: daca este normal sa se infrupte din cascaval tocmai cel pus sa-l imparta la altii?!
Toate privirile se indreapta acum spre primul ministru pentru solutia salvatoare. Ce sa faca insa premierul? S-o demita pe d-na Puwak? Pentru ce?! Pentru ce au facut, intr-un fel sau altul, si ceilalti pedeseristi, ministri sau parlamentari?! Ar rama
