Cand ai plecat? De ce ai plecat asa tarziu?
De ce am plecat asa tarziu din tara? Poate din teama de necunoscut; nu am avut niciodata o fire de aventurier, iar pentru mine exilul era o mare aventura. Sau poate pentru ca ma ambitionam sa nu vad cat de tare se deteriora situatia din Romania pe masura ce ne afundam in intunericul dictaturii ceausiste. Pana intr-o zi cand mi-am dat seama ca, de fapt, nu mai aveam ce astepta. In 1982 am parasit Romania impreuna cu sotia si cu cei doi copii, indreptandu-ma spre Suedia. Auzisem ca pentru multi intelectuali exilul este o trauma. Citisem, insa, capitolul despre "avantajele exilului" din cartea lui Cioran La tentation d'exister. Acolo, filozoful roman vorbea despre exil ca despre o forta stimulatoare, despre faptul ca ar fi o greseala sa ne imaginam ca un exilat este o persoana care abdica. El este mai degraba un om ambitios, deziluzionat si totodata agresiv, posedand o buna doza de amaraciune, dar si o sete nemarginita de cucerire. Daca exilantii, aceste "diamante ale pamantului", cum ii numea Benjamin Fondane, s-ar fi resemnat cu soarta lor si ar fi depus armele, omenirea ar fi fost mult mai saraca. Gandeste-te la toate acele capodopere care au fost scrise in exil!
La noi in tara, dupa 1989, s-a scris si s-a vorbit mult despre conditia exilului, despre soarta scriitorului exilat, dar - daca nu ma insel - abia in ultima vreme au inceput sa apara opere literare care abordeaza aceasta tema. Ma gandesc la romanul tau Intalnirea si la cartea lui Norman Manea Intoarcerea huliganului. Si aici, in Suedia, a aparut de curand o carte exceptionala a Gabrielei Melinescu despre conditia scriitorului in exil. Sper ca ea va fi tradusa in romaneste. Cititorul roman nu ar avea decat de castigat.
Si pentru ca veni vorba despre scriitorii romani din Suedia, as vrea sa spun cateva cuvinte despre soarta lui Alexandru
