„Am a-ţi spune că a fost charmant”

De patru ani, în ziua de 28 a fiecărei luni, apare la Ploieşti revista culturală AXIOMA, finanţată de Editura Premier care are tipografie proprie. Lunarul „de literatură, ştiinţe, religie, arte” (director – Marian Ruscu, redactor şef – Ieronim Tătaru) e bine făcut şi – lucru rar la publicaţiile din provincie – deşi acordă o atenţie prioritară personalităţilor legate prin origine sau etape biografice de Ploieşti şi localităţile prahovene, nu face concesii în privinţa valorii. Profesionalismul axiomaticilor se vede atît în selecţia materialelor, cît şi în îngrijirea lor redacţională. În cel mai recent număr, 8 (41) din august se poate, de pildă, citi, sub semnătura redactorului şef, o remarcabilă contribuţie de istorie literară, intitulată Scrisori pentru Caragiale. Fiindcă o parte însemnată din corespondenţa primită de I. L. Caragiale se află în fondul de documente al Muzeului Judeţean de Istorie şi Arheologie Prahova, Ieronim Tătaru a cercetat-o şi transcris-o după manuscrisele originale, cele mai multe inedite, a adnotat-o şi a alcătuit un volum (nu ni se dau amănunte cînd a apărut sau va apărea, şi nici la ce editură). Ceea ce am citit în „Axioma” e probabil un fragment din prefaţa la această carte ce aduce noi amănunte la biografia şi geneza operei caragialene, la receptarea ei în epocă. Cele mai importante prin număr (36) şi conţinut – ni se spune şi demonstrează convingător – sînt scrisorile adresate lui nenea Iancu de bunul lui prieten Petre Missir. În două etape: între 1883-1889 şi, după o perioadă de răcire a relaţiilor (din pricină că Missir rămăsese junimist convins, în timp ce Caragiale rupsese cu Junimea), între 1906-1911. Ieronim Tătaru pune mereu în legătură epistolele lui Missir cu scrisorile adresate de destinatar acestuia, publicate în vol. VII al ediţiei Cioculescu, relevînd devotam