Probabil că nici o revistă n-a făcut la noi mai mult pentru recuperarea exilului literar românesc decât Jurnalul literar şi pe lângă el, editura cu acelaşi nume, ambele conduse de Nicolae Florescu. După o serie de volume şi numeroase pagini consacrate ani de zile scriitorilor care au fost constrânşi să ia drumul pribegiei la sfârşitul războiului, recent, a publicat, împreună cu soţia sa, Ileana Corbea, o carte de interviuri cu unele dintre cele mai importante personalităţi ale exilului, precum (în ordinea din sumar) Constantin Amăriuţei, Theodor Cazaban, Adriana Georgescu, Monica Lovinescu, Virgil Ierunca, L. M. Arcade, Nicu Caranica, Alexandru Ciorănescu, Dan Petraşincu (Angelo Moretta), Emil Turdeanu. În afara datelor biografice furnizate de cei intervievaţi, ei comunică o seamă de preţioase informaţii privind atmosfera politică din ţară şi din Occident ce a domnit în anii de după război, despre marile figuri ale exilului şi nu numai literar, despre unele opere semnificative şi, în mod special, despre forme şi structuri, care le-au dat posibilitatea să se exprime atât în limba română, cât şi în franceză (majoritatea se aflau la Paris), centre, fundaţii culturale, cenacluri şi mai ales publicaţii preponderent literare. Aceşti „cavaleri”, adesea prin sacrificarea familiilor persecutate şi a unei cariere universitare în ţară, îndurând nu o dată cu resemnare penuria, luptând mai toţi o viaţă întreagă împotriva ocupantului străin şi a dictaturii roşii, „ne-au salvat, cum conchide Nicolae Florescu în scurta sa prefaţă spiritul de comunism”.

Parcă prelungindu-şi amintirile negre din volumul ei La început a fost sfârşitul, una din primele cărţi memorialistice înfăţişând regimul concentraţionar din România, scrisă în franţuzeşte şi publicată în anii ’50, Adriana Georgescu relatează cum comuniştii au încercat să-l împuşte pe generalul Rădescu, primul minis