80 de ani, 14 mărturii
Cu activitatea de culegător de istorie orală a lui Zoltán Rostás, cititorul a făcut cunoştinţă acum un an, la apariţia unei cărţi, Chipurile oraşului, născută dintr-o minunată clandestinitate a anilor ’80; în ea, locuitori centenari ai Bucureştiului îşi depănau istoria vieţii, legată pentru totdeauna de cea a oraşului de origine sau de adopţie. Şi Sorin Stoica e un nume familiar celor familiarizaţi cu literatura ultimilor ani: a debutat în 2000 cu volumul Povestiri cu înjurături, iar în 2002 a publicat romanul Dincolo de frontiere, construit pe o fundamentală dimensiune orală.
Zoltán Rostás e şeful Catedrei de relaţii publice şi publicitate de la Facultatea de Jurnalism din Capitală, unde predă şi Sorin Stoica (la Catedra de antropologie culturală), iar cartea coordonată de cei doi şi publicată de editura Tritonic s-a născut tocmai din activitatea lor didactică: Istorie la firul ierbii e o culegere de mărturii orale realizate de studenţii anului II de Jurnalism, de cele mai multe ori printre membrii propriei familii – bunici, străbunici, apoi vecini şi prieteni de familie. Subiecţii au între 70 şi ceva şi peste 100 de ani, sînt majoritar femei (poate pentru că media de vîrstă e mai ridicată în rîndul lor, poate pentru că intervievatorii sînt ei înşişi predominant tinere femei), provin fie din mediul urban (uneori din rîndul societăţii bune de dinainte de 1947), fie din cel rural (chiar dintre cele mai sărace), din Ardeal (cîteodată strămutaţi în Capitală), din Muntenia şi Moldova. Sînt 14 bătrîni ale căror poveşti, mai mult sau mai puţin bine conduse de junii lor parteneri întru dialog, fac harta României în ultimii ei aproape 80 de ani.
Războiul e una din experienţele fundamentale ale acestei generaţii. Vasile Homiceanu, din Neamţ, povesteşte cum a luat prizonier, în Basarabia, un rus:
