Jean-Jacques Wunenburger, co-director al Centrului de Cercetare a Imaginarului şi Raţionalităţii „Gaston Bachelard” din Dijon este demnul urmaş al lui Gaston Bachelard şi al lui Gilbert Durand în dezvoltarea teoriei imaginarului, atît de actuală astăzi, cînd raţionalitatea îşi recunoaşte o pereche simetrică şi complementară în ceea ce Baudelaire a numit „regina însuşirilor”. Decan al Facultăţii de Filosofie, profesorul cu o privire albastră şi scormonitoare, cu un zîmbet reţinut dar luminos, ne-a primit cordial în biroul lui de la Universitatea Lyon 3. În acest spaţiu favorabil unei reflecţii care încearcă să îmbine raţionalitatea şi imaginarul, autorul volumelor Utopia sau criza imaginarului (tradus şi la noi), Raţiunea contradictorie, Imaginaţia, Sacrul (tradus în rom.), Imaginaruri ale politicului (tradus în rom.), Omul în epoca televiziunii, a avut amabilitatea să ne vorbească despre dimensiunea dublă a omului şi culturii contemporane, despre alarmanta obezitate de imagini în care trăim, ca şi despre soarta imaginarului şi imaginalului în era internetului.

„Imaginea trebuie înţeleasă la plural”

M. C. – Domnule Profesor, sînteţi autorul a numeroase cărţi despre imaginaţie, imagine şi imaginar dintre care patru au fost deja traduse la noi, iar a cincea, Filozofia imaginii, a cărei fericită traducătoare sînt, este acum în curs de apariţie la editura Polirom, constituind capul de serie al unei colecţii dedicate imaginii. Pentru dumneavoastră, autorul volumelor Viaţa imaginilor şi Filozofia imaginilor, imaginea trebuie înţeleasă la plural. De ce aşadar, imaginile şi nu imaginea, după cum o tradiţie îndelungată ne-a obişnuit?

J. J. W. – Ţin într-adevăr mult la pluralul substantivului „imagine” pentru două motive: mai întîi pentru că tipologia imaginilor ne dă o mare diversitate de manifestări, în special, difer