- Editorial - nr. 183 / 18 Septembrie, 2003 Desi aflata in deriva, Scoala a ramas cel mai important bun de pret al romanilor, cu care se pot mandri intregii Europe, si a carei experiente ar putea fi oferita drept model de urmat. Cu toate ca asupra acestei institutii, care a facut epoca, se arunca cu bolovani, nu cu pietre, si se fac mari eforturi pentru "europenizare", ea mai rezista asaltului nebunesc, din inertie, gratie unei traditii prea puternice si prea inradacinate, care refuza sa moara la comanda. Doar asa se explica faptul ca, desi mutilata si obligata sa poarte haine de cersetor, distinsa doamna de altadata nu si-a uitat intrutotul manierele ce o faceau stimata si adulata. Din cand in cand, ne obliga sa ne mai aducem aminte si de vremurile ei bune, in care, din trupul ei dogoritor radia cu atata generozitate lumina slovei pentru un intreg popor. In decursul anilor, scoala romaneasca a trecut proba de foc a multor competitii internationale, confruntari in care si-a dovedit virtutile. Chiar anul acesta, elevii romani, participanti la olimpiadele internationale de matematica, fizica si informatica, au uimit lumea intelectuala de pe toate meridianele globului, aducand in sufletele romanilor clipe de mandrie, dovedind ca "tot ce-i romanesc nu piere!" Asadar, au mai ramas redute de straja la portile Almei Mater. Dar, din pacate, numarul acestora este in continua scadere si tare ne este teama ca, nu peste multa vreme, vom putea ajunge sa traim doar din amintiri. Nu este cazul sa ne ascundem dupa deget. Scoala romaneasca se afla intr-un amplu proces de degradare, pericol venit chiar din interiorul ei. Faptul nu se datoreaza atat europenilor, cat noua insine, care mereu intelegem altceva decat ceea ce trebuie, ca modernizare inseamna, mai intai, demolare. Scoala romaneasca a avut in trecut o perioada de glorie ce o intrecea pe cea a tarilor unde acum dorim sa