- Social - nr. 183 / 18 Septembrie, 2003 Pe langa tristele adevaruri stiute si numite Traznea, Ip, Moisei, Sarmasu, Sucutard, Muresenii de Campie etc., din timpul odiosului Dictat de la Viena si al perioadei imediat urmatoare celui de-al II-lea razboi mondial, sunt si adevaruri nespuse inca sau spuse partial. Un exemplu edificator: satul Cornesti, din judetul Mures. Dictatul, impus samavolnic Romaniei, la 30 august 1940, de catre Germania hitlerista si Italia fascista, rapea acesteia nord-vestul Transilvaniei, anexandu-l Ungariei. Mai exact, un teritoriu de 43.429 kmp, cu peste 2.667.000 de locuitori, din care mai mult de jumatate erau romani. Ungaria vedea in acest fapt al anexarii un prim-pas pentru telul sau revizionist, revansard, de anihilare a Tratatului de la Trianon din 1920, si de refacere a himerei "Ungariei Milenare", (si) prin alipirea la ea a intregii Transilvanii. Vazandu-se cu acesti "primi saci in caruta", datorita "manei ceresti" primite de la Hotelul "Belvedere" din Viena, in acel sfarsit de august '40, a considerat necesar, ca un pas spre dezideratul propus, anihilarea, cu orice pret, a elementului romanesc preponderent. S-a vazut, astfel, pusa in postura de a avea posibilitatea punerii in practica a ideilor permanentei propagande antiromanesti facute, dupa, dar si inainte, de Trianon. "Eu nu astept sa vina razbunarea. Nu astept! Voi suprima pe fiecare valah ce-mi iese in cale! Pe fiecare il voi suprima!" _ se spunea in brosura "Nincs kegyelem" ("Fara indurare"), aparuta la Budapesta, in 1939, avandu-l ca autor pe Dücsõ Csaba. "Nu va fi indurare" _ se spunea in aceasta. Voi aprinde satele noaptea _ satele valahe! Voi trage in sabie toata populatia; voi otravi toate fantanile si voi ucide pana si copiii din leagan; voi distruge acest neam! Nu va fi nici o mila. Nici pentru copiii din leagan, nici pentru mama care va naste un copil. Voi supr