- Editorial - nr. 184 / 19 Septembrie, 2003 De la o vreme incoace, romanilor le este tot mai usor sa desluseasca, prin hatisurile si increngaturile scenariilor diversioniste ale ieredentismului si revizionismului ungar, tot ceea ce se vede atat de bine cu ochiul liber: un adevarat "asalt la baioneta", bine dirijat, deopotriva, de "moderatii" si "radicalii" din UDMR, de anumiti oficiali de la Budapesta, pentru reamplasarea statuii "Ungariei Milenare", la Arad. Cu cat ne apropiem tot mai mult de ziua de 12 octombrie, cand urmeaza ca la Sfantu Gheorghe sa se constituie Consiliul National Maghiar din Transilvania, organ de conducere al Tarii Autonome a Secuilor, care urmeaza sa fie confirmat, apoi, la 26 octombrie, probabil, in cadrul unei mari adunari populare, care va avea loc in localitatea Lutita, tot mai mari sunt si presiunile exercitate asupra presedintelui Ion Iliescu, a primului ministru Adrian Nastase si a partidului de guvernamant cu care a incheiat "pactul diavolului" - blestematul protocol PSD - UDMR. Vigilenta, cu naravul santajului din nastere, asa-zisa "uniune culturala", mai ales dupa ce PUR a intors spatele vremelnicului tovaras de guvernare - PSD, UDMR profita, ca de obicei, si ataca. Din pacate, la presiunile desantate ale UDMR, premierul, conciliantul Nastase, mereu pasand castana fierbinte in mainile romanilor, o cam da cotita, ca la Ploiesti, bolmojeste ceva, uitand, cu totul, cele afirmate in campania electorala din toamna anului 2000. Daca nu-si mai aminteste cele spuse atunci, facem noi efortul de a-i improspata memoria: "Singurul monument care nu ne intereseaza este cel al generalilor de la Arad!"; "El este un vis al iredentismului maghiar". Cu prilejul Congresului Spiritualitatii Romanesti, de la Alba Iulia, tot el afirma, cat se poate de raspicat: "Monumentul Ungariei Mari nu va fi ridicat pe pamantul Romaniei!", iar "Parcul reconcilierii -