Regizorul Petrica Ionescu a plecat din Romania in 1970, cand nu avea nici 30 de ani, dar refuza sa considere exilul o povara. E un exemplu de om liber, liber in relatia cu societatea si Regizorul Petrica Ionescu a plecat din Romania in 1970, cand nu avea nici 30 de ani, dar refuza sa considere exilul o povara. E un exemplu de om liber, liber in relatia cu societatea si constrangerile ei, de care a fugit intotdeauna, liber in arta sa, in exprimare. Ajunge sa-l vezi cum rade din toata inima cand povesteste o faza amuzanta ca sa-ti dai seama ca ai in fata un om indragostit de viata, in ciuda aspectelor ei tragice, pe care e hotarat sa nu le ia in serios. Dupa aproape doua luni in Romania - unde a lucrat la montarea cu Oedipe, o comanda din partea Festivalului Enescu, aflat in plina desfasurare la Bucuresti - cu o zi inainte de intoarcerea la Paris, unde s-a stabilit de multi ani, am stat de vorba cu Petrica Ionescu despre conditia de exilat si despre intalnirea unui om liber, a unui artist profesionist, obisnuit cu rigorile scenelor occidentale, cu haosul unui sistem de productie hibrid, care domina nefast institutiile de spectacol din Romania. - Publicul a cam dezertat in Romania de la opera, din cauza lipsei de stil a spectacolelor, a "senilizarii" cum ii spuneati dvs. Cum ati gasit echipa Operei romane, cum vi s-au parut conditiile de lucru fata de cele cu care sunteti obisnuit pe scenele lumii? - Fiindca eu veneam din afara, iar spectacolul era produs in cadrul Festivalului Enescu a existat un buget. Nu stiu ce se spune despre acest buget, dar vreau sa precizez ca el a fost unul absolut moderat pentru un asemenea spectacol, opera nu se face fara bani. Mi s-a vorbit tot timpul despre calitatea muzicala a unei expresii nationale, despre interesul ca acest spectacol sa ajunga la un standard european, ca sa poata circula si sa reprezinte muzica romaneasca. E o dorinta