Ce te-a determinat sa pleci din tara? Cum ai reusit sa ajungi in Germania?
In 1979, terminam Facultatea de Drept din Cluj, in plina degringolada, inca suportabila, a post-liberalismului comunist. Partidul confiscase Romania, Securitatea confiscase partidul, iar societatea romaneasca naviga intre supravietuire alimentara, oportunism, iesirea din istorie, cu alibiul rezistentei culturale pentru intelectualii activi si, in cel mai bun caz, o normalitate apolitica, defectiva de pluralul solidaritatii. Existau cativa disidenti, in traditia gruparii Goma, subcurente culturale nonconformiste, prin chiar calitatea personala a unor scriitori, compozitori, pictori, regizori, profesori universitari si mostenitori ai fostelor elite decapitate ale Romaniei interbelice, cu totii liberali prin instructia umanista, permisa de regimul comunist dupa 1964, chiar mai mult decat prin aspiratiile lor occidentale, deci angoasati de propria lor neputinta. Peste intreaga Zona, cam tarkovskiana, atarna zabranicul armistitiului Est-Vest, consolidat de Razboiul Rece.
Eram condamnati sa traim "cu suspendare", ca sa zic asa; mai urma un congres, mai citeam o carte de Soljenitin sau Jankelevich, mai scriam un poem estetizant sau angajat in America contestatiilor inofensive, impartiti intre experimentul Paltinisului de eprubeta si riturile de pasaj ludic, de la 2 Mai si Vama Veche. Actiunile politice, publice si directe, pornind de la datele peisajului permise de regim, nu puteau fi decat forme de eroism singular sau de prostitutie nationalist-folclorica, nici macar marxist-leninista. Romania era, asadar, ceea ce anglo-saxonii numesc o "never-never land", tara fara posibilitati de scapare, in interior, in gama curajului obisnuit, singura accesibila omului normal si singur.
Exista scaparea in exterior, dar si ea, in afara unei solutii personale, nesigure si apasate de toate ser
