Radu LUPAN
Proust/Joyce. Anticipari
Editura Muzeul Literaturii Romane, Bucuresti, 2002, 178 p., f.p.
Radu Lupan, cunoscut traducator de literatura anglo-americana, astazi octogenar, si-a strins in ultimele doua decenii eseurile in citeva carti comentate amabil, insa fara prea mult entuziasm de catre cronicarii perioadei. Ceva mai mult a atras atentia si a intrat in bibliografiile critice si teoretice volumul Moderni si postmoderni (1988), datorita – fireste – termenului secund, folosit probabil pentru prima oara intr-un titlu editorial in cultura romana, la scurta vreme de cind conceptul incepuse sa circule la noi.
Nu e vorba – insa – de un studiu teoretic despre trecerea de la modernitate la postmodernitate: ca si in cazul precedentului Text si context (1985), ca si, apoi, in Peisaj critic, I. Viziuni americane (1997), opul cu pricina e tot o culegere de glose pe marginea – de obicei – a unor autori tradusi (majoritatea textelor fiind publicate mai intii ca prefete sau postfete la versiunile romanesti). S-a adaugat, nu demult un volum zvelt care-i pune fata in fata – sau… alaturi! – pe cei doi mari prozatori care au revolutionat romanul secolului XX: Proust/Joyce. Anticipari (datat 2002, distribuit in 2003).
Cartea are nu unul, ci doua puncte de pornire. Intr-un fel de „pseudoargument“, intitulat – de aceea – Argument(o)are, autorul mentioneaza un pretext provocator: rasfoind editia „Pléiade“ din 1996 a Nathaliei Sarraute, da peste un pasaj in care despre operele lui Joyce si Proust se spune ca „se inalta deja in departare asemeni unei epoci revolute“ si, convins de contrariu, isi propune sa adune laolalta note care – intr-o formulare patetica, dar si… proustiano-joyceana in forma! – „sa incerce sa reaminteasca si, poate, sa si spuna cit de actuali si de prezenti sint Proust si Joyce in acest inceput de mileniu car