La 29 de ani de la publicarea romanului Yo, el Supremo, autorul lui nu recunoaste, in ciuda faptului ca le-a reflectat atit de bine in opera sa, trasaturile caracteristice unei dictaturi.
Augusto Roa Bastos si Fidel Castro s-au cunoscut in 1959 la Buenos Aires, unde scriitorul paraguayan se afla in exil. S-au reintilnit recent, la jumatatea lui august, dupa patruzeci si patru de ani, in capitala Paraguay-ului, Asunción, unde Fidel Castro s-a aflat timp de trei zile cu prilejul ceremoniei de investitura a noului presedinte, Nicanor Duarte.
Fidel Castro l-a vizitat pe Augusto Roa Bastos acasa si l-a invitat in Cuba, ceea ce scriitorul a acceptat imediat, insotindu-l pe liderul cubanez la intoarcerea in Havana. Amindoi au fost primiti pe aeroportul international din capitala Cubei de catre ministrul Apararii, Raúl Castro, si de catre ministrul Culturii, Abel Prieto, precum si de o impresionanta multime de intelectuali cubanezi. In salonul de protocol al aeroportului, Castro a elogiat opera scriitorului paraguayan, interpretind in interes propriu romanul Yo, el Supremo, spunind despre personajul principal (in realitate, dictatorul Gaspar Rodríguez de Francia, 1766-1840) ca a fost „un promotor al patriotismului si al independentei“ Paraguay-ului.
La rindul sau, Augusto Roa Bastos si-a exprimat cu acest prilej, in mod public, respectul si admiratia pentru Fidel Castro si pentru revolutia condusa de el.
Augusto Roa Bastos, azi in virsta de 86 de ani, a fost nevoit sa traiasca, din 1947 pina in 1989, in exil, in Argentina, Franta si Spania, din cauza dictaturii lui Higinio Morinigo si apoi a celei a lui Alfredo Stroessner. De aceea, sprijinirea lui Castro, in pofida protestelor internationale care condamna valul recent de represiune, in urma caruia, in martie trecut, au fost condamnati la ani grei de inchisoare 75 de dizidenti si opone