- Social - nr. 186 / 23 Septembrie, 2003 Razboiul s-a terminat si, rand pe rand, s-au inchis mai mult sau mai putin si ranile pricinuite de acesta. Si chiar daca despre Ip, Traznea si Sarmasu s-a mai spus si scris, in special dupa 1975 (si mai intens dupa 1990), despre cele intamplate la Cornesti s-a pastrat o tacere "nevinovata" si neproductiva. Neproductiva, fiindca s-a dovedit ca, nearatand adevarul la timp, in timp s-ar putea ivi surpriza (si a fost surpriza in diverse cazuri si posturi) de a se spune senin, de catre partea vinovata sau interesata, ca respectivele fapte reprobabile nici macar n-au avut loc! Dezvaluirea adevarului acum, dupa 59 de ani de la evenimente, poate fi un gest, desi tardiv, de comemorare sincera a bravilor si nefericitilor ostasi romani care si-au pierdut viata, in mod cumplit, dar si de atentionare a opiniei publice ca, atunci, ca si acum de altfel, si din pacate, o parte a conationalilor maghiari poarta in ei ura "milenara" impotriva romanilor (vezi atrocitatile, maltratarile si abuzurile maghiarilor) - in special din Secuime, din decembrie 1989 (si ulterior acestei perioade), indreptate de cele mai multe ori impotriva celor care poarta o singura "vina", aceea de a se fi nascut romani!)" Expresiv in acest sens, valabil din pacate, si astazi, este confidenta sincera si deschisa, facuta in 1922 de "Un bun prieten ungur" (Nu am spus ca nu sunt si foarte multi unguri de treaba, prieteni sinceri ai romanilor!! si sunt, har Domnului!) doctorului Emil A. Dandea (1893-1969), primar destoinic al Targu-Muresului, intre anii 1922-1926 si 1934-1937, consemnata in cartea "Emil A. Dandea: Politica si administratie", culegere de texte realizata de Dimitrie Poptamas si Mihail Artimon Mircea, aparuta la Casa de editura "Mures", Targu-Mures, 1996. Citez: "...tara, natiune, institutiuni si tot ce este "valah" este inaintea noastra superlativul odiosulu