Vecinul nostru de cort, Misha, e un (est) german din Leipzig si arata ca Beck la debut, pe vremea cind era supranumit „the coolest kid on Earth“ – ochi albastri, extraterestri, claie blonda de par zburlita, moaca somnambulica. E un pusti-avalansa care inspira muzica si expira energie, e student, n-are masina, n-are job si, in general, nu vrea sa poarte chei, lucreaza voluntar la un radio si e fan compulsiv electronica. Discutam de clashul est-vest si probabil ca devenim stupid de profunzi pentru aburul de siesta din camping si pentru englezii de alaturi, rosii si plini de bere, care s-au retras din discutie, refugiindu-se in fotbal. Ma pling de dusuri si de toalete si le spun cit mi-as dori sa ajung la festivalul de la Reading. N-ai rezista. Acolo nu exista dusuri, te spala ploaia, iar toaletele nu se curata niciodata in cele 5 zile de concerte. E, practic, o baie in noroi. Da’, dar cel putin e bine pentru libidoul britanic – am citit undeva ca anul asta au facut sex vreo 20.000 de cupluri pe-acolo. Inventie jurnalistica, imi raspund – cine sa se acupleze cind toti duhnesc atit de rau?

Misha ne imprumuta catalogul lui. Primele dezamagiri – cele mai interesante nume sint programate in acelasi timp. Va fi ca un fel de batalie a titanilor: Placebo pe scena verde, cea mai mare, cu Moloko la Motorola, 808 State in acelasi timp cu Blur etc. Misha imi spune ca intotdeauna e asa si ca discutiile postfestival sint, de obicei, nu despre ce ai vazut, ci despre ce ai pierdut. Adio deja Daniel Johnston si Beth Orton. E inca prea cald ca sa ne urnim din loc.

Cind aerul devine ceva mai respirabil, ne lasam dusi de maree pe drumul prafuit, plin cu new-age travelers: un fel de pelerini de secol XXI care, in loc de tot felul de leacuri placebiene, iti vind iarba si pastile. Has has, coca, ecstasy! Speedspeedspeedspeeed! Se dau literalmente peste cap ca sa-ti vinda