Pînă în ’89, dacă venea vreo ploaie mai zdravănă peste Bucureşti şi se inundau cartiere întregi, te pîrau informatorii la Securitate că eşti împotriva politicii partidului dacă te auzeau înjurînd. Drept care bucureştenii şi-au băgat în cap ideea că inundaţiile sînt de sus. Nu le comentăm. Au trecut 13 ani de atunci şi locuitorilor Capitalei li se spune în continuare acelaşi lucru. Cu deosebirea că azi li se şi explică de ce umblă pe străzi cu apa pînă la genunchi. Canalizarea e veche! Nu sînt bani pentru refacerea ei! Dar cine pretinde să fie refăcută toată canalizarea din Bucureşti odată? Marile proiecte edilitare pot fi realizate şi cu bucăţica, nu numai scurmînd Bucureştiul nebuneşte.

Refacerea canalizării acestui oraş ar trebui să pornească de la un concurs internaţional de proiecte consacrat acestui scop. Iar după desemnarea cîştigătorului s-ar cuveni ca acestui scop să i se aloce anumite sume, pe măsura proiectelor de execuţie celor mai convenabile pe etape.

Or în locul gîndirii cu bucăţica, primarii noştri nu sînt în stare să conceapă decît proiecte pe care ei le propun, ei le realizează. Dacă în ’90 canalizarea Bucureştiului ar fi devenit o problemă a modernizării infrastructurii acestui oraş, cu siguranţă că azi o parte dintre cartierele Capitalei care sînt inundate de primele ploi ale toamnei ar fi putut avea altă soartă.

Edilii oraşului se mulţumesc, azi, să ne explice că, dacă plouă, nu se poate face nimic, fiindcă e veche canalizarea.

Dar a ajuns vechea canalizare a oraşului drobul de sare cu care se justifică primarii de Bucureşti cînd se abat niscai ploi asupra Capitalei?

Cîtă vreme de la primarul general pînă la ultimul primar de sector, vechimea canalizării Capitalei e un obstacol de netrecut, şi nu se face măcar un pas înainte, pentru a scăpa măcar anumite străzi de coşmarul