- Social - nr. 187 / 24 Septembrie, 2003 Cand pronuntam cuvantul "casa", ne fuge imediat gandul la caminul in care ne-am nascut, la poalele mamei pe langa care ne placea sa ne jucam si sa plangem, la povestile spuse la lasarea intunericului si la lipsa celui mai mic gand ce ar fi putut increti fruntea noastra lina la acea vreme. Ne place, nu ne place, trebuie sa recunoastem, fara a incerca sa fim nostalgici, ca acele vremuri au trecut de mult si orice incercare de rememorare a acelor timpuri este, inca din start, sortita esecului. Poate datorita ultimelor tendinte ale societatii democratice romanesti atat de originale, care nu ne mai lasa sa visam, ci doar ne alearga zi de zi, poate datorita uitarii impuse sau autoimpuse, nu putem sti... Cert este ca a spune "casa" in ziua de azi, inseamna a pronunta cifre si preturi de ordinul multor sute de milioane de lei (chiar miliarde, uneori) sau multor zeci si sute de mii de Euro. Intoarcerea in prezent Pentru a nu continua in acelasi stil patetic, ar fi mai bine sa ne intoarcem la crunta noastra rea litate, care ne izbeste in moalele capului cu barosul banilor. Realitate care ne spune ca, in conditiile unei din ce in ce mai mari crize a locuintelor pe piata targumureseana sau chiar pe cea mureseana, primariile principalelor orase sau comune ale judetului se caznesc din greu sa construiasca, prin credite ANL, locuinte sociale pentru tineri sau pentru persoanele defavorizate de soarta. Numai in ultimii doi ani, la Targu-Mures, s-au dat in folosinta cateva astfel de imobile, garsoniere si apartamente, dar listele de asteptare sunt inca lungi si inseamna ani si ani de asteptare, dar si conditii impuse din ce in ce mai greu de indeplinit. Adresele la care ne referim le stie cam toata lumea: strada Negoiului, Bulevardul Pandurilor, Calea Sigisoarei etc., fiecare insemnand renasterea sperantei pentru cei norocosi. Dupa cinci