- Social - nr. 187 / 24 Septembrie, 2003 Nicolae Golea - O viata inchinata unui sat Bahnea, comuna asezata pe molcoma Tarnava Mica, a dat siesi dar si meleagurilor tarnavene si muresene pe Nicolae Golea (1890-1984), un reprezentant de vaza al taranimii noastre, care si-a depasit propria conditie de lucrator harnic si priceput al pamantului. Dedicandu-se in aceeasi masura treburilor obstesti, Nicolae Golea a devenit astfel si un om al cetatii, remarcandu-se ca o voce distincta a vremii in care a trait respectata, dar si auzita. Intreaga sa istorie si-o povesteste, cu lux de amanunte in cartea sa autobiografica "O viata inchinata unui sat", o adevarata fresca a epocii traite, in care atmosfera unei vieti pe cat de linistita si patriarhala, in aparenta, pe atat de framantata si plina de agitatie. Viata lui Nicolae Golea poate fi apreciata ca un punct central, ca rezultat al unor acumulari anterioare, dar si ca generatoare de impulsuri, de fascicule proiectoare spre ceea ce avea sa urmeze. Taranul cu stare buna, ajuns in urma Reformei agrare la o suprafata apreciabila, 30 de jugare, care si-a castigat simpatia satenilor, romani si maghiari, fiind ales ca primar si in perioada imperiului austro-ungar, dar si in cea a Romaniei Mari, il avea ca ascendent in arborele sau genealogic pe mosul lui, Gemu, asa cum tine sa precizeze, pe care groful il invita la masa lui la petreceri. Iar ca descendenti cei 9 copii, rezultati din doua casatorii, dintre care Traian, nascut in 1917, si Ionel, nascut in 1922, aveau sa inscrie pagini de un dramatism iesit din comun in albumul familiei si al satului de unde s-au ridicat. Desi Nicolae Golea era un liberal convins, atat Traian, cat si Ionel, primul inginer agronom, al doilea medic si poet, au imbratisat miscarea legionara, inca de pe bancile studentiei, foarte la moda intre anii 1927-1940, mai ales in randul tineretului studios.