Stimate domnule Lucian Raicu,
Ce l-o fi enervat atît de tare pe Arghezi încît să-l facă să scrie acel pamflet oribil împotriva lui Fundoianu? Eu cred că tocmai faptul că acesta l-a înţeles, l-a explicat! Arghezi, bănuiesc, era atît de convins că-i unic, că-i genial etc., încît i se păra o injurie întîmplarea de-a exista cineva care să-şi deie seama de valoarea lui, a lui! Demiurg s-ar irita la fel, comentat de-un om, de-un om!
*
De fapt, Arghezi se leagă de aspectul fizic al lui Fundoianu, exagerîndu-i pînă la greţos defectele. Dacă Mieluşon ar fi arătat ca un arhanghel, sînt sigur că Arghezi nu s-ar fi şucărit!
*
Iată un pasaj pentru care îl invidiez profund pe Fundoianu. E vorba despre o carte de Aderca. „Cartea se poate citi. E aşa de pitorească şi de atîta senzualism se bucură, că fiecare cititor o poate avea aproape vie pe Nuţa. Lepădat, bărbatul Nuţei, o propteşte de un gard, la sfîrşitul cărţii. Cititorul o va propti de pagină.” Excelent!!!!
*
Ceva nu pricep, îmi „scapă”. Dintîi Mugur îmi zice că va fi repaginat Dulapul... Eu fac tărăboi serios. El îmi spune că, după repaginare, cartea are cu patru pagini mai puţin. Că nu s-a scos nimic, dar s-au mutat nişte strofe. Eu fac tărăboi serios. Îmi dă alt telefon, peste cîteva zile şi-mi anunţă chestia că volumul nu s-a repaginat, că l-au minţit cei de la tehnoredacţie! Dragă domnule Lucian Raicu, eu ce să mai cred şi pe cine??
*
Pe stradă, femei cu sînii intoxicaţi de privirile noastre demente! Ba unora le apar chiar pete roşii în obraji, ca şi cum s-ar otrăvi brusc, cînd le fixăm, virili, bluziţele de aţică!
*
Pentru prăvălioara mea de lenjerie de damă (cu un raion special de lenjerie intimă) dintr-un mic orăşel de provincie, poate Fălticeni,