Simpozionul de sculptură în marmură de la Piteşti a mai încheiat, nu de mult, o ediţie: cea de-a treia. Chiar dacă par a reprezenta o istorie scurtă, cei trei ani care au trecut de la debutul acestei acţiuni constituie un eveniment remarcabil al artei noastre de astăzi, măcar şi numai pentru faptul că acest lucru s-a putut realiza. În plină convulsie economică, într-un climat deloc încurajator faţă de astfel de acţiuni, într-un moment al amatorismului arogant şi suficient, a fost posibilă, într-un mod discret şi de un firesc aproape suspect, această construcţie comunitară care, pe alte coordonate şi pornind de la alte premise, seamănă oarecum cu fenomenul iniţiat la Baia Mare de către Victor Florean. Proiect conceput exclusiv de către instituţii publice, Primărie, Consiliu local, Centru cultural, spre deosebire de cel de la Baia Mare care este integral privat, Simpozionul de la Piteşti este gîndit ca un factor de reconstrucţie şi de remodelare a spaţiului urban. Cel care a simţit importanţa enormă a unui asemenea eveniment pentru viaţa cotidiană a oamenilor şi pentru igiena pe termen lung a oraşului, a fost însuşi primarul Piteştiului, Tudor Pendiuc, deja cunoscut pe o arie mai largă pentru spiritul său gospodăresc şi pentru eficienţa administrativă. Şi această ediţie a simpozionului, coordonată, ca de obicei, de directorul Centrului cultural Piteşti, istoricul Liviu Martin, a reunit un număr de şase artişti din generaţii diferite, cu preocupări formale diferite şi, ceea ce este cel mai important, din tradiţii culturale diferite. Pentru că, spre deosebire de ultimele două ediţii în care participarea internaţională s-a redus la un singur artist, de această dată ea a fost acoperită de doi sculptori. Nume bine cunoscute în mediile de specialitate, şi nu numai, participanţii la acest simpozion – Cristina Iliescu, Ionel Iştoc, Adrian Radu, din România, Antonis Myrod