Saptamana trecuta, cand l-am vazut pe Dan C. Mihailescu in jurul orei 8.00, la ProTV, am crezut ca m-am trezit eu prea devreme. Era unul dintre putinele mele regrete legate de televiziune acela ca nu Saptamana trecuta, cand l-am vazut pe Dan C. Mihailescu in jurul orei 8.00, la ProTV, am crezut ca m-am trezit eu prea devreme. Era unul dintre putinele mele regrete legate de televiziune acela ca nu ma puteam trezi ca sa vad ce carte recomanda criticul in pastila lui de fiecare dimineata. Dupa ce m-am uitat la ceas, m-am bucurat, crezand ca cineva a inteles, in sfarsit, ca nu toti oamenii care citesc - multi, putini - incep programul "artistic" al unei noi zile de indata ce canta cocosul, in zori. As! A doua zi l-am pierdut de tot pe Omul care aduce cartea! Ma uit in programul postului ProTv - care altfel merita felicitat pentru ca produce o asemenea emisiune, spre deosebire de altii care n-au ajuns decat la nivelul cartilor de joc - nimic! Nici omul, nici cartile, nici urma de pilula mult asteptata. Sa fi renuntat la ea, sa fi plecat Dan C.-ul la alt post de televiziune? Mai degraba cred ca il plasasera la o ora normala numai din greseala, iar acum l-au mazilit din nou, difuzand emisiunea in intervalul in care pana si crainicii stirilor de dimineata inca se mai chinuie sa-si bea cafeaua. Nici aceasta emisiune, cu un format destul de frustrant pentru cei cu adevarat interesati de carti, dar cu avantajul ca nu-i plictiseste pe cei care au cu totul alte prioritati si de-abia asteapta sa schimbe programul, nu face exceptie de la tratamentul inuman la care sunt supuse productiile TV dedicate culturii. Fie ca e talk-show, fie ca e reportaj sau documentar, informatie sau comentariu, tot ce tine de cultura atarna de geana diminetii sau plonjeaza adanc in noapte, asa incat, cine vrea sa urmareasca aceste productii, ar trebui sa beneficieze de o renta viagera, care sa-i permi