- Editorial - nr. 187 / 24 Septembrie, 2003 Intr-o lume dezlantuita a patimilor de tot felul, macerata de orgolii pe masura - de la micro, la macrosisteme -, s-ar parea ca micile necazuri ale omului de rand nu mai au nici o insemnatate. Si, totusi, una peste alta, ele sunt cele care ii amarasc si asa chinuita si din ce in ce mai saraca viata de zi cu zi. Nu vom lua in discutie, din nou - am obosit deja! - preturile, consumurile ori badarania, din ce in ce mai agresiva, a unora dintre cei a caror deviza ar trebui sa fie "Clientul nostru, stapanul nostru!", ci aparent banala chestiune a... micilor servicii catre populatie, disparute cu desavarsire in cei 13 ani de tranzitie postrevolutionara. O data cu distrugerea maldarului de "fier vechi" insemnand marea industrie romaneasca - pe motivul ca ar submina economia tarii -, a disparut si mica industrie, ba, mai mult, fiscalitatea a inghitit pana si micile ateliere manufacturiere, unde iti mai puteai repara o umbrela, o rama de ochelari, un ceas de la bunicul, micile cizmarii in care, cu cativa lei pentru un flec, recuperai o pereche de pantofi de cateva sute, au pierit in neant remaiezele care, lasandu-si lumina ochilor in firul de matase, te scuteau de cheltuiala destul de serioasa a ciorapilor noi. Cu riscul de a parea nostalgica, dar cu simtul practic al omului cu o casa grea si care toata viata a muncit pentru bani, regret (si cred ca nu sunt singura!) disparitia micilor mestesugari priceputi sa stopeze un costum de lana, un covor, a croitoreselor dispuse sa faca si altceva decat rochii scumpe, de gala, de milioane de lei, cum ar fi intorsul unui guler la o jacheta, schimbarea unei captuseli ori tivitul unei draperii... Sunt lucruri mici, veti spune! Mici, dar ele alcatuiesc tabloul gri al existentei diurne a omului "modern", caruia salariul nu-i ajunge nici macar sa-si plateasca intretinerea, darmite sa-si cumpere l