un barbat disponibilizat la 53 de ani simte somajul ca pe cea mai cumplita drama. diabetica si bolnava de inima, sotia lui incearca sa-i gaseasca un serviciu. "Cu el nu mai pot nici sa vorbesc, de cind cu somajul, remura tot si nu pot sa-i intru in voie", plinge femeia. fostul ceferist spune ca nimeni nu vrea sa-l angajeze, la virsta lui Un barbat de 53 de ani, din Focsani, a ajuns in pragul disperarii, dupa ce luna aceasta a fost disponibilizat. Dupa 34 de ani de munca la CFR, Constantin N. nu stie incotro s-o apuce, ce sa faca, sa-si poata plati in continuare macar intretinerea apartamentului in care traieste impreuna cu sotia si cei doi copii. Speriata de starea de deznadejde pe care o incearca omul ei, Lenuta N. incearca sa gaseasca o solutie prin care acesta sa poata fi angajat din nou. Dar din pacate, o noua incadrare pentru un om de 53 de ani este, in zilele noastre, un vis aproape imposibil de atins. Pentru orice om obisnuit sa-si cistige cinstit existenta, intrarea in somaj reprezinta un soc greu de trecut. Cu atit mai mare este, insa, disperarea incercata in aceasta situatie de o persoana trecuta de 50 de ani. Constantin N. a lucrat zi de zi, timp de 34 de ani, ca lacatus mecanic la CFR Focsani. In fiecare dimineata se scula si se ducea constiincios la munca, multumit ca-si poate intretine astfel sotia si cei doi copii. N-a vrut si nici n-a reusit sa stringa vreo avere, insa era multumit cu confortul oferit de caminul sau, pus la punct in apartamentul cu doua camere pe care a reusit sa il cumpere. "Nici prin cap nu ne-a trecut ca o sa se intimple asa o nenorocire. Eu eram in concediu medical, iar sotul meu isi luase concediu de odihna. Am primit telefon acasa ca trebuie sa se prezinte de urgenta la serviciu, ca sa ia niste bani. Cind colo a primit ordonanta pentru somaj. De atunci nu mai e om. Nu mai stiu ce sa ma mai fac cu el, pe ce drum s-o iau, unde sa