Mozaic
O idee foarte bună au avut redactorii revistei Vatra şi anume de a consacra o parte din numărul 6-7, nu de mult apărut, Memorialisticii de partid şi de stat, cu alte cuvinte celor cîteva cărţi ale unor foşti şi actuali demnitari ai epocii de tranziţie. E vorba de fostul Preşedinte al ţării, Emil Constantinescu,de un fost premier, Radu Vasile,şi de alţii mai puţin celebri. Comentariile pun în evidenţă un lucru oarecum aşteptat,dar nu mai puţin dezagreabil: amintirile înaltelor personaje sînt confuze, rău scrise, ranchiunoase şi, în definitiv, găunoase. O veritabilă reglare de conturi cu adversarii şi cu amicii politici, iată cea mai nimerită caracterizare. Din punct de vedere moral, ca şi din punct de vedere literar, o catastrofă! Cînd te gîndeşti la Churchill, la De Gaulle sau la Mitterrand, îţi dai seama ce departe de Europa se află politicienii români şi sub raport intelectual. l Şi cît de departe se află liderii de un simplu membru al unui oarecare partid, tot din epoca de tranziţie, vedem citind Schiţele pentru un autoportret, din numărul pe iunie-iulie al VieŢii RomâneŞti. Calităţi morale şi literare excepţionale,nobleţe de spirit, umor, erudiţie. Membrul de partid cu pricina, dacă o mai fi fiind activ, se numeşte Nicolae Balotă. l Într-un număr ceva mai vechi al “Luceafărului”, de la începutul lui iulie, dl Alexandru George ne face plăcuta surpriză de a recunoaşte că ne citeşte din cînd în cînd, ba chiar că îl consideră pe directorul revistei noastre unul dintre “cei mai importanţi critici ai vremii noastre”. Măgulitoarea apreciere îi serveşte dlui George drept introducere pentru o severă punere la punct. E vorba de un editorial despre Agîrbiceanu în care dl George a descoperit “incongruitatea demersului, falsitatea argumentaţiei şi erori de istorie literară“. Cum nimeni nu e scutit de erori, am vrut să vedem în ce consta
