Orice reduceri ale bugetului alocat Ministerului Sanatatii se pot calcula in victime - oameni care mor la coada la farmacie, cu reteta in mana, bolnavi de cancer sau TBC tratati cu ser fiziologic si algocalmin, copii care se sting sub ochii parintilor care nu au bani pentru o operatie costisitoare in strainatate. Mai mult decat oriunde, in sanatate banii inseamna viata. Se intelege atunci ca fiecare banut trebuie gospodarit foarte bine si ca directorii spitalelor sunt de multe ori in situatia de a alege cine moare si cine e salvat. La Spitalul Judetean din Timisoara s-a operat la lumanare si lanterna, la Spitalul de Boli Infectioase “Victor Babes”, bolnavii de TBC sunt hraniti cu macaroane si orez, Clinica de Cardiologie a fost data in judecata de un pacient care si-a cumparat din banii lui o parte din echipamentele necesare operatiei. De multe ori insa si putinele resurse existente sunt dirijate in functie de interese, de tabere politice si rivalitati. “Consider ca in momentul de fata, cu toata lipsa de resurse financiare, una din marile deficiente ale sistemului sanitar o constituie faptul ca nu se utilizeaza toate posibilitatile si toate resursele care exista. Din cauza centralismului prea mare, aparatura medicala e dirijata dupa interese care nu au nici o legatura cu actul medical”, spune doctorul Vladimir Fluture, seful Clinicii de Chirurgie a Spitalului Municipal Timisoara. In timp ce unele clinici agreate de cei care impart fondurile au cea mai noua aparatura, altele trebuie sa se descurce cu “fosile tehnologice”, fabricate in anii ’70. E si cazul Spitalului “Victor Babes”, unde aparatul Roentgen merge o data la doua zile, fiind mai mult in reparatii. Mai rau decat “Victor Babes” o duce Spitalul Municipal unde, de mai bine de o luna, nu se pot face examinari radiologice. “E o situatie fara precedent. De cand profesez nu am mai fost niciodata intr-o asemenea cr