- L-am convins pe domnul W. să accepte că puteţi să fiţi team leader în proiect şi să continuaţi în acelaşi timp să predaţi, cu condiţia să vă reduceţi obligaţiile de învăţămînt la 2 ore pe săptămînă. A înţeles că altfel nu se poate aici şi a fost de acord să facă o excepţie - îmi transmite foarte mulţumită K., reprezentanta fundaţiei care finanţează proiectul balcanic în care urmează să intru. - Poftim!? Doar nu vă trece prin cap că voi renunţa la învăţămînt - mă înfurii eu. - Nu, nu, tocmai asta e: s-a acceptat să continuaţi şi cu învăţămîntul, dar nu ca full-time job. Vă daţi seama că nu se poate să aveţi un full time job şi ca profesor şi ca team leader! - Nu înţelegeţi, domnul profesor Mihăilescu s-a angajat în scris că îşi asumă toate responsabilităţile academice presupuse de proiect, continuînd să-şi îndeplinească şi obligaţiile sale curente de profesor - intervine S., şeful de proiect. Altfel, nu se poate! - Păi tocmai, nu se poate! - !? - !? Şi iată că o luăm de la capăt. De două luni, S. şi K. schimbă aproape zilnic e-mail-uri. K. argumentează, cu un exces de zel birocratic, că regulile fundaţiei nu permit ca cineva să fie implicat full-time în proiect dacă mai are şi vreo altă obligaţie pe durata celor 3 ani ai proiectului. Nu numai că asta e regula, dar aşa este şi logic: o persoană nu poate fi implicată full-time în două activităţi. La rîndul lui, S. încearcă să-i explice, temperîndu-şi cu greu excesul de patos balcanic, că înţelege aceste criterii şi logica lor, dar că ele pur şi simplu nu pot fi aplicate ca atare nicăieri în ţările noastre. Ar fi total imposibil, probabil, să găseşti aici o singură persoană care să aibă toate titlurile şi competenţele academice cerute şi care să fie disponibilă să lucreze 3 ani doar într-un astfel de

proiect. Neînţelegerea persistă însă în integralitatea ei. Între timp, toţi cei implicaţi am dat cîte o decl