Premierul Adrian Năstase s-a declarat nemulţumit de felul în care presa a prezentat vizita sa la Bruxelles şi vizita unei delegaţii de aleşi locali în Franţa: nu i-a plăcut insistenţa pe elementele "de coloratură" (de pildă, faptul că delegaţia era compusă din "baronii locali"), în dauna problemelor de fond (adică întărirea cooperării cu structurile europene). În principiu, are dreptate. Citind mai multe ziare româneşti, din unele aflai că vizita la Bruxelles a fost "de bine" (căci se insista asupra ideii că UE susţine în continuare România pentru a încheia negocierile de aderare la timp), din unele înţelegeai că a fost "de rău" (căci Guvernul are de rezolvat într-o lună cît alţii într-un an pentru a căpăta statutul de economie funcţională de piaţă), altele au fost preocupate de părerea oficialilor europeni despre "cazul Puwak". Nu prea te puteai lămuri, din ziarele şi telejurnalele noastre, cît de important e statutul de economie de piaţă, ce se va întîmpla dacă nu-l vom obţine şi, în general, aproape nici un ziar nu a făcut un rezumat sec al vizitei, cu bunele şi relele ei. Nu e prima dată cînd se întîmplă şi nici singurele subiecte tratate pieziş. De altfel, nu cred că e bine să ne facem iluzii: încă multă vreme de acum înainte stilul dominant al presei române va fi unul "de model latin", cu risipă de vervă, cu ironii şi înţepături, cu spirit ludic şi expresii colorate. Sînt trăsături ale culturii noastre, adînc înrădăcinate în felul nostru de a fi şi de a comunica: de dragul unui calambur sau al unei ironii, sîntem oricînd gata să sacrificăm orice regulă "de tip BBC"... Ziarele franceze şi italiene suferă şi ele de aceeaşi deformaţie "profesională": ţin neapărat să-şi arate simpatia sau antipatia, aderenţa sau non-aderenţa la idei şi personaje politice, la valori de stînga sau de dreapta, iar nu să respecte cu sfinţenie modelul anglo-saxon de informaţie im