* Jaf în stil italian / The Italian Job (SUA, 2003), de F. Gary Gray. Ultima dată cînd am avut chef să fur vreo 30 de milioane de dolari în lingouri, dintr-o maşină aflată în mers, la ora de vîrf, nu prea am ştiut ce să fac. Data viitoare voi şti şi pentru asta îi rămîn îndatorat regizorului F. Gary Gray, care, deşi lucrează în domeniul divertismentului, nu neglijează componenta educativă a artei sale, nu ignoră dorinţa noastră de a învăţa ceva dintr-un film - de exemplu, cum să te bagi la metrou fără să plăteşti şi fără să te dai jos de la volanul unui Mini. Ştiam că nu voi pleca dezamăgit; în principiu, dau fuga la orice film care - prin ceva, prin orice - mă duce cu gîndul la Cary Grant, iar numele Gary Gray e suficient de aproape. Ba mai mult, una dintre replicile-cheie ale acestui film, rostită în timpul jafului, este "Stay cool". Jaf în stil italian este şi titlul unui film britanic din 1969, în care jaful era ticluit de un Noël Coward foarte suav şi dus la bun sfîrşit de un Michael Caine foarte şmecher. "Dus la bun sfîrşit" e, poate, o exagerare, pentru că, după ce-ai văzut filmul, îl vei ţine minte pentru tupeul de a se sfîrşi în felul următor: Caine cu gaşca şi cu prada sînt într-un microbuz; tocmai te pregăteşti să te ridici, felicitîndu-i pentru un jaf atît de reuşit, cînd deodată, microbuzul o ia razna şi, după cîteva secunde, rămîne pe jumătate suspendat deasupra unei prăpăstii; după alte cîteva minute de balans şi de suspans, Caine spune ceva de genul: "Mai ţineţi-vă puţin, băieţi, am o idee genială"; şi aici se termină filmul (nu s-a mai filmat nici o continuare). La vîrsta la care vedeam asta nu ştiam ce-i ăla un final deschis. Între timp am învăţat să respect finalurile de genul ăsta, dar cu o condiţie: să rămînă la locul lor, în filmele cu care se potrivesc. Ce pot ele să facă într-un film de acţiune, altceva decît să enerveze? Răspunsul e: