America luptă, Europa curăţă terenul

Primele pagini ale cărţii descriu evoluţia istorică a ideii de leadership, versiune americană a vechiului concept British rule, decăzut o dată cu Imperiul Britanic. Trecînd prin doctrina Monroe şi prin contribuţia americană la cele două războaie mondiale, apoi prin tendinţa de "înnăbuşire" a propriilor tentaţii imperiale în vremea lumii bipolare a Războiului Rece, Sergio Romano ajunge la rolul jucat de SUA după 1990, cînd au rămas singura superputere mondială. În viziunea sa, ideea de leadership s-a concretizat în aceşti ani doar în jumătăţi de măsură, uneori în politici contradictorii. Venirea la putere a lui George W. Bush a însemnat triumful unui grup de "noi ideologi ai puterii americane": "Am spus «ideologi» şi nu realpolitiker pentru că realismul comportă, alături de brutalitate şi cinism, o puternică doză de calcul şi prudenţă. Ideologul crede că posedă o formulă şi un sistem. Un realpolitiker ştie că, atunci cînd se confruntă cu realitatea, sistemele sfîrşesc aproape totdeauna prin a se face praf". Realitatea a fost, în acest caz, dură şi neaşteptată: atentatele din 11 septembrie. "După ele, lumea părea să se fi împărţit în două: pe de o parte lumea civilizată, pe de altă parte terorismul". Dar n-a fost aşa. Diferenţele de viziune dintre America şi Europa au apărut destul de repede, în momentul cînd SUA au decis să intervină în Afganistan, cîştigînd rapid războiul împotriva talibanilor, dar considerînd că procesul de nation building, crearea unui stat democratic în Afganistan, este de datoria europenilor. Pe de altă parte, războiul din Afganistan a avut ca motivaţie combaterea terorismului. Sergio Romano consideră că tocmai pe acest plan "trebuie să evaluăm, în ultimă analiză, efectele războiului. A dat o lovitură dură organizaţiei lui Osama bin Laden? A folosit pentru a face mai sigure America şi lumea?