Tina Rosenberg este o cercetătoare care a petrecut o bună parte din viaţă în America Latină şi în Europa de Est. Descrie cu un talent fantastic destine prinse subt vremi (în cartea "The haunted land - facing Europe's ghost after communism"), de la disidenţi dovediţi turnători la psihanaliza unor grăniceri care au împuşcat oameni ce căutau libertatea. Comparînd America de Sud cu ţările foste comuniste, Rosenberg ajunge la concluzia că acolo era vorba despre regimuri ale unor criminali, iar aici despre regimuri criminale. Nici acolo, nici aici nu s-a prea făcut dreptate. Deşi au existat zeci de mii de dispăruţi şi zeci de dictaturi, în toată America Latină procesele împotriva torţionarilor se pot număra pe degetele de la o mînă. Dictatura fusese o chestiune banditească: noi avem armele, noi conducem. Cînd ne retragem şi vă lăsăm să vă jucaţi de-a democraţia, armele tot la noi rămîn. Aveţi de ales între democraţie fără dreptate şi dictatură fără dreptate.

Lăsaţi victimele, să ne vedem de viitor. Tot de viitor îşi văd şi politicienii din estul Europei. Aici nu stă nimeni cu ţeava puştii spre cei care vor dreptate. Aici, bunii şi răii sînt mai puţin diferenţiaţi. Uitarea are la bază o monstruoasă complicitate, spune Rosenberg. Un ziarist care ştie că dacă va scrie articole critice îşi va încheia cariera. Un tată căruia îi este frică de gura slobodă a copilului său. Nu este vorba despre ce au făcut ei, ci despre ce am făcut noi, îi spune un fost disident. Este creştinească această înţelegere. Dar cu cît mă gîndesc mai mult cu atît mi se pare mai nedrept. Diferenţa nu este atît de mare cum i se pare Tinei Rosenberg. Tot nişte bandiţi cu arme. Doar că unii au vrut să-şi convingă victimele că aşa e mai bine pentru ele. Şi de fapt, nu putem şti spre ce ţintesc puştile lor. Nici nu le vedem. Nici pe ei. Asta e mai dureros. Construim viitorul ca nişte condamnaţi l