Sergio Romano (născut la Vicenza în 1929), în prezent editorialist la Corriere della Sera şi la săptămînalul Panorama, a studiat istoria, iar din 1954 a intrat în diplomaţie, devenind, în timp, unul dintre cei mai respectaţi diplomaţi italieni. A fost ambasador al ţării sale la NATO, Director pentru relaţiile culturale în Ministerul de Externe şi ambasador la Moscova (din septembrie 1985 pînă în martie 1989). A ţinut cursuri şi conferinţe la universităţile din Sassari, Florenţa, Pavia, apoi la Berkeley şi Harvard, iar în anii '90 la Universitatea Bocconi din Milano. A publicat mai multe cărţi, începînd cu biografii ale unor mari politicieni italieni (Giovanni Gentile şi Giolitti), cîteva studii despre Uniunea Sovietică, Schiţă de istorie a Europei de la 1789 la 1989 (Longanesi & C., 1991), Falsele protocoale. "Complotul evreiesc" de la Rusia lui Nicolae al II-lea pînă în zilele noastre (Corbaccio, 1992), Scrisoare către un prieten evreu (Longanesi & C., 1997), Istoria Italiei de la Risorgimento pînă în zilele noastre (Longanesi & C., 1998), Italia în anii războiului rece (Ponte alle Grazie, 2000), Memoriile unui conservator (Longanesi & C., 2002). Viziunea lui Sergio Romano despre relaţiile internaţionale în epoca de după al doilea război mondial este sintetizată într-o "trilogie" începută cu Cincizeci de ani de istorie mondială (Longanesi & C., 1995; trad. rom., Editura Fundaţiei Culturale Române, 1999). În acest volum Sergio Romano analizează cu o acuitate inegalabilă raporturile complicate de forţe

din perioada Războiului Rece, pe care îl numeşte"al treilea război mondial". Ca orice război, a avut învingători (democraţiile occidentale) şi învinşi (ţările sistemului comunist), dar autorul avertiza (încă din 1995) că bucuria victoriei nu va dura mult dacă Occidentul nu va produce o strategie pe termen lung, care să cuprindă, între altele, o reformă a ONU