- Editorial - nr. 190 / 27 Septembrie, 2003 In fiecare an, cand incepe scoala mi-e dor de copilarie, de sat, de clasa cu dusumele date cu motorina, de povestile doamnei invatatoare Geni Moldovan, un adevarat apostol al satului romanesc, absolventa a renumitei Scoli Normale din Blaj, cea care m-a invatat tainele scrisului si cititului, mi-a deschis poarta cea mare spre universul cunoasterii. Cand am inceput clasa a II-a, doamna invatatoare mi-a daruit o carte de povesti, a fost primul si cel mai minunat cadou din viata mea. Era intr-o zi de toamna, cand in fata scolii a oprit un "autobuz-librarie", doamna Geni a cumparat un brat de carti si una mi-a intins-o mie. Nici azi nu inteleg de ce tocmai eu am fost cel care a primit un cadou, o carte. Pe atunci, in satul meu functiona o librarie a Cooperatiei de Consum, unde se vindeau carti si rechizite scolare, dar periodic mai venea si acel autobuz-librarie in care ne inghesuiam cei care am prins gustul cititului. Azi, in sat nu mai exista librarie, nu se mai vand carti, in schimb functioneaza 7 crasme si o discoteca. Este adevarat ca sunt doua biblioteci, una scolara si cealalta comunala, cu cateva mii de volume, dar mi-a fost teama sa intreb cati cititori au. Cat despre abonamente la ziare si reviste de specialitate, acestea s-au redus in mod drastic. Imi aduc aminte ca, dupa ce am trait emotia confirmarii ca membru al organizatiei de Pionieri, m-am abonat la "Scanteia Pionierului", apoi la "Scanteia Tineretului", erau ziarele la moda in vremea aceea si nu ma rusinez sa o spun ca le asteptam cu nerabdare. La ora actuala nu stiu daca in satul copilariei mele mai exista vreun abonament la un ziar sau revista pentru tineret. Zilele trecute mi-am zarit invatatoarea, de multi ani pensionara, trecand pe strada, si am dorit sa-i spun "Sarut mana, doamna invatatoare, as vrea doar sa va multumesc pentru cartea aceea de povest