astazi, Stan Tatu, din Maicanesti, implineste 100 de ani. jumatate din ei i-a dedicat Bisericii, unde mai este inca dascal. "Fara el nu incep slujbele, ca nu stiu astia tineri rinduiala", spun vecinii omului Cara apa de la fintina, sapa toata gradina, scoate copaci din radacina, isi face singur mamaliga si de 46 de ani, in fiecare duminica, merge pe jos citiva kilometri ca sa nu lipseasca de la biserica unde este dascal. Mai are inca doi copii si 10 nepoti care i-au daruit nici nu mai stie citi stranepoti si stra-stranepoti. Cei mai multi sateni ai Maicanestiului il cunosc inca de cind s-au nascut, pentru ca nea Stan V. Tatu a trait mai mult decit toti! Astazi implineste 100 de ani, este sanatos tun si plin de viata si are un singur regret: ca nu a avut cum sa invete mai multa carte. Nici n-ai crede daca nu ti-ar scoate buletinul din cutia roasa de timp, sa ti-l arate. Umbla cu el cu grija, separindu-l de celelalte acte - certificate de nastere, de casatorie, de deces, cupoane de pensie, decizii etc. Cu miini sigure il deschide fix la pagina care trebuie. Clar ca lumina zilei, apare data de nastere: 27 septembrie 1903! Il cercetezi din nou pe omul din fata ta fara sa-ti vina sa crezi! Unde s-or fi adunat, mormane, cei 100 de ani? Unde s-or fi ingramadit, ca nici statura si nici fata lui nea Stan nu se da mai in virsta de vreo sapte decenii! "Din trei surori si trei frati ce-am avut, am ramas eu, ce-am fost la mijloc. In '72 mi-a murit si sotia, iar acum sase ani mi-a murit si fata aia mai mica, ce s-a facut calugarita. Da' fata astalalta, ce sta in Maicanesti, are grija mea intotdeauna, imi spala, imi aduce de mincare. Mamaliguta imi fac eu, ca pot", ride, sugubat, simpaticul mosulet. Imbracat curat, cu camasa alba si un pulover de purtat la treaba, nea Stan privea cu curiozitate spre noi, reporterii, din spatele ochelarilor sai. In camaruta lui modesta, povestea cel