Ecourile Festivalului international de literatura nu s-au stins inca. La fel ca si Neptun 2002, Neptun 2003 nu a fost lipsit nici el de surprize. Prima si cea mai mare a fost participarea lui Ismail Ecourile Festivalului international de literatura nu s-au stins inca. La fel ca si Neptun 2002, Neptun 2003 nu a fost lipsit nici el de surprize. Prima si cea mai mare a fost participarea lui Ismail Kadare. Si asta pentru ca celebrului scriitor albanez i-au aparut, cu putin timp in urma, nu mai putin de doua romane in librariile franceze, eveniment care reclama prezenta lui la Paris. Si totusi, Kadare a tinut sa raspunda invitatiei primite de la Bucuresti. Aceasta avea sa fie si pentru mine, traducatorul lui, ocazia cea mai potrivita pentru a-l intalni. O masa lunga, plina cu de toate, si altele mai mici pe laturi. Printre ele, zburand cu o carafa de vin in mana, Mircea Dinescu. Pe Kadare il vad de departe. Sta intr-un colt al salonului, impreuna cu ambasadorul. Pare neschimbat. Ochelarii grosi ii mascheaza ochii, in permanenta mirati, de parca ar vedea pentru prima oara imagini din lumea aceasta. Nu s-a ingrasat si nu a slabit nici un gram in cei 30 de ani de cand nu l-am mai vazut. (Ceva mai tarziu mi-a povestit ca, ajuns in URSS, unde a facut studii de literatura prin 1959-60, a fost uluit cand i-a vazut pe marii scriitori sovietici: toti erau batrani, grasi, la costum si cravata. Si-a inchipuit ca asa va arata si el, intr-o buna zi. Uite ca nu.). Desi a depasit 65 de ani, refuza sa incarunteasca. Evocam impreuna anii in care i-am fost student la Tirana. isi aminteste de prima vizita in Romania, din mai 1974. "Era dupa aparitia in limba romana a romanului meu "Generalul armatei moarte". Am fost primiti, eu si Luigj Gurakuqi, cu care venisem de la Tirana, cu toate onorurile posibile. Totusi, se simtea ca pozitia Albaniei, care rupsese de cativa ani prietenia cu URSS, n