Unde-i lege, nu-i tocmeala. Unul din motivele pentru care vreau sa calatoresc in strainatate este si placerea de a fi in locuri unde exista reguli. Si nu doar ca ele exista, dar se si respecta fara abatere. Desi la o prima vedere, unele dintre ele pot sa para banale, contribuie intr-o masura covarsit...
Unde-i lege, nu-i tocmeala
Unul din motivele pentru care vreau sa calatoresc in strainatate este si placerea de a fi in locuri unde exista reguli. Si nu doar ca ele exista, dar se si respecta fara abatere. Desi la o prima vedere, unele dintre ele pot sa para banale, contribuie intr-o masura covarsitoare la mult invidiata civilizatie occidentala.
Reguli pe care le-am vazut calatorind, in vara aceasta: respectarea elementarelor insemne de circulatie (traversari prin locuri permise, stationarea autovehiculelor la culoarea rosie, "partie" neconditionata la ivirea acustica a masinii Salvarii sau a Pompierilor, purtarea centurii de siguranta etc.), sfanta pauza de pranz, cand pret de o ora cam toate institutiile (magazine, oficii postale, librarii etc.) isi inceteaza activitatea (acolo chiar se lucreaza, nu exista interminabile cafele si discutii despre nunta din week-end ori despre ce s-a mai intamplat in telenovela X...); nimeni nu circula fara bilet in autobuze (biletele sau abonamentele sunt suficient de ieftine ca sa nu te puna in situatii penibile), iar cand apare totusi controlorul (uniforma in toata regula, camasa bleumarin, sapca, insigna la rever, geanta din piele in care tine clestele, chitantele) si se intampla sa nu ai bilet, usile vehiculelor nu se blocheaza, nu ti se cer actele ca unui infractor, ci ti se da o chitanta, platesti amenda pe loc, fara circ, iar suma iti taie cheful de a mai repeta aventura...
O alta regula: respectul cozii (lung exercitiu la romani, nu-i asa?). Fie ca-i vorba de ghiseul de la banca, fie de cel de
