De la o vreme, cei doi sefi de clan nu se mai cearta pe baronii locali si pe coruptia generalizata. Ion Iliescu a obosit a-si bate gura de pomana, iar baronii isi intorc fata dupa Adrian Nastase, e de-al lor, lasandu-l pe Iliescu sa-si implineasca vocatia de activist cu discursuri populiste antimondializare. De la o vreme, cearta balaurului cu doua capete s-a mutat in zona sensibila a banilor de cosnita. Pe unde trece, indiferent de limuzine, sponsori dubiosi, Rolex-uri si de costumele sub care-si ascunde originea sanatoasa, Ion Iliescu da impresia unui om saracut. Vorbeste si gandeste ca un om care traieste din salariul minim pe economie. Nu o data s-a comparat cu somerii occidentali sau cu muncitorii necalificati. Discursul lui, cu mici variatii, evoca jungla prin care trebuie sa-si faca loc clasa muncitoare catre paradisul capitalismului multilateral dezvoltat. In vreme ce, dupa vorba, dupa port, Adrian Nastase se bate pentru o economie de partid functionala, Ion Iliescu este fata saraca, pietrificata a proletariatului ultragiat de abuzurile si excesele oficialilor.

Transformat in Avocat al Poporului, Ion Iliescu lasa peste tot urmele saraciei lui. Polarizarea lumii intre cei foarte saraci si cei foarte bogati, impilarea omului de catre fiara imperialist-capitalista, exodul creierelor si disparitia specificului national al economiei pe butuci par sa-l sperie de moarte. Omul e credibil. Pare sa nu-si fi pastrat nimic pentru el, nu mai mult decat o functie buna in partid, dupa ce va trebui sa-si ia colectia de Scanteia si de Cutezatorii din birourile de la Cotroceni. In rest, este imaginea vie a unui Iov proletarizat, de la sapca la discursurile despre saracie si atat de sarace in sintaxa si lexic. In controversa cu guvernul, Ion Iliescu se face frate cu electoratul care l-a impins de atatea ori pe creasta valului. El spune ca ar fi necesar un impozit grad