Ion Iliescu reinvie nationalismul anilor ’90
Startul crizei pare sa fi fost dat de vizita in Ungaria – in 15 si 16 septembrie – a lui Ion Iliescu. Ce a parut initial un drum de curtoazie a devenit rapid o campanie politica. Citez din interventiile presedintelui, de la fata locului: „Daca stam si comparam acum ce am facut noi pentru cetatenii romani de origine maghiara, ce am facut noi pentru celelalte minoritati din Romania, romanii aici, in Ungaria, o duc mai prost“. Iata alt citat: „Noi n-am procedat foarte bine, pentru ca am fost, intr-un fel, pe o pozitie defensiva. Tot trebuia sa raspundem la revendicarile si solicitarile partii maghiare sau ale UDMR. Despre soarta romanilor din Ungaria noi nu prea am vorbit si e bine sa vedem lucrurile in oglinda“.
Declaratiile de la jumatatea lunii septembrie ale presedintelui Iliescu urmaresc cu destula precizie discursul sau din anii ’90 cind, printr-un efort sistematic si imaginativ, reusise sa marginalizeze Romania. Tema „Cine o duce mai prost – romanii din Ungaria sau maghiarii de la noi?“ are un test simplu. Stiu multi maghiari care au parasit Romania, cautindu-si rezidenta dincolo de Tisa, dar nu stiu romani din Ungaria care sa fi luat drumul invers.
Celalalt subiect – folosirea instrumentelor de protectie in oglinda – este ceva mai complicat. Practica si teoria spun ca situatia minoritatilor nationale este diferita de la stat la stat si, in consecinta, cer un tratament distinct. Romanii din Ungaria sint astazi circa 10.000 (cu o mica diferenta daca sint definiti dupa etnie ori dupa limba) fata de cei „fix“ 1.434.377 de maghiari de la noi, conform ultimului recensamint. Romanii de peste Tisa au fost aproape asimilati si suficient de dezinteresati de viata comunitara, esuind de citeva ori la constituirea autoguvernarii proprii. Nici o situatie asemanatoare, desigur, in ce priveste maghi
