Florin LAZARESCU
Ce se stie despre ursul panda
Prefata de Ovidiu Simonca, Editura Polirom, Colectia „Ego“, Iasi, 2003,
204 p., f.p.
Proza lui Florin Lazarescu se inrudeste indeaproape cu aceea a unor congeneri ieseni ca Lucian Dan Teodorovici sau Dan Lungu prin faptul ca este simultan o proza a experimentului narativ si una care tinde sa recupereze mirajul vietii cotidiene, dar si prin melanjul eclectic de infrarealism „desantist“, de realism clasic si de realism magic, de existentialism si de literatura a absurdului.
Dupa volumul de povestiri – Cuiburi de visc – cu care debuta acum trei ani si dupa cartea in format electronic aparuta anul acesta la Editura Liternet, Sase moduri de a-ti aminti un cal sau sase povestiri, Florin Lazarescu ataca specia asa-numit „majora“ a romanului intr-un registru minimalist si ludic, ironic-absurdist si livresc fara ostentatie. Ce se stie despre ursul panda e aventura unui prozator pornit in cautarea personajelor sale pe firul unei povesti care se scrie parca de la sine. Cautind „un om simplu, intr-un oras simplu, intr-o dimineata simpla“, autorul-narator care deambuleaza deghizat in histrion prin propriul text si ii gaseste pe Toma – un tinar sceptic, frate bun cu tizul sau biblic –, pe Sobolanu, Rima, Clipici, Fomi si Holbatu – copii ai nimanui, traind prin canale, fericiti ca si-au gasit adapost intr-un vechi cavou boieresc –, pe parintele Nicolae – care nu-i decit un Toma ajuns la o virsta a intelepciunii, cind a pretinde certitudini i se pare o desertaciune –, pe tinarul pictor urmarit de viziunea diavolului. Micul roman se dezvolta contrapunctic: pe o prima pista, un narator-martor il urmareste pe Toma; pe un al doilea plan, se infiripa naratiunea clasica si acut realista a celor cinci Gavroche din cavoul Boierului. De la un punct, planurile fuzioneaza, iar imaginea de cinemat
