Despre interior-exterior.
Gellu NAUM in dialog cu Sanda Rosescu
Editura Paralela 45, Pitesti,
2003, f.p.
La mijlocul anilor ’70, Gellu Naum era un autor frecventat de tineri poeti ca Sebastian Reichmann, Dan Stanciu, din grupul carora facea parte si cea care va deveni o specialista in Jung, Sanda Rosescu; desi autorul Zenobiei incepuse sa isi construiasca o alta dimensiune poetica, prin „problematica“ pohemului (subtitlu pentru Tatal meu obosit, 1972) si a pohetilor, personaje din Copacul-animal (1971), o dimensiune ermetizanta, dupa cum afirma Ion Pop despre Athanor (1968) in monografia din 2001, Gellu Naum se bazeaza, totusi, in aceste dialoguri pe achizitiile teoretice din vremea grupului suprarealist al anilor ’40. Achizitii cu amprenta bretoniana, intarite la un moment dat de invitatia pe care i-o adreseaza Sandei Rosescu de a reciti unele afirmatii din Cerneala surda. Acest ciclu de „reflectii originale sau marturisiri imprumutate din precursorii sau din promotorii suprarealismului“ (Ion Pop) deschide Teribilul interzis din 1945, titlu descins din Primul manifest al lui Breton. Fiecare dintre cele sase dialoguri din iarna 1974/1975 are cite un motto ales din sinestezia Cernelii surde. „A fi disponibil“ si „a fi favorabil“ sint cuvinte-cheie ale dialogurilor, iesite ambele din exegeza dragostei nebune (L’amour fou), asa cum o enunta Breton: „… nu astept nimic decit de la disponibilitatea mea, decit de la aceasta sete de a rataci in cautarea a tot, de care ma asigur ca ma mentine in cautare misterioasa cu celelalte fiinte disponibile…“.
Gellu Naum nuanteaza: „Disponibilitatea inseamna putinta de a pastra, pe oricare cerc te-ai afla, legatura cu piatra generatoare. Disponibilitatea inseamna putinta de a te misca, pe oricare dintre cercuri, de pe un cerc pe altul, fara ca departarea de centru sa-ti creeze centre
