- Social - nr. 191 / 30 Septembrie, 2003 Intr-un colt de lume ca un "paradis regasit", Festivalul s-a deschis in week-end (asa cum se va si incheia), pentru ca si cei care vor doar sa se...odihneasca, sa aiba acea pace linistitoare cu care prea putine prezente au harul sa ne incarce fiinta, ca regizorul Mihai Maniutiu. "Invingatorul" a monopolizat intreaga atentie a generosului public, dar mai ales a invitatilor din tara (unii veniti chiar pentru el si spectacolul "Exact in acelasi timp", dar si pentru discutia publica in care l-au avut la un metru distanta pe "premiant"), primiti cu generozitatea specifica din Ardeal, de catre directorul (inginer!) Lucian Silaghi si frumoasa actrita (adjuncta) Mariana Presecan, dar nu in ultimul rand, rafinatul profesor Marian Popescu, cel care poarta meritul... neabsentarii marilor artisti. Maestrul Maniutiu a fost "steluta rosie" (de fapt, verde, culoarea preferata, degajata si inspirata ca specifica "vesta de cercetas" cu care-i sta atat de bine...) a (deschiderii) Festivalului de la Oradea, dar si a Uniterului, pentru ca spectacolul (pe textul lui Gellu Naum) e dovada ca Gala nu a gresit in privinta "celei mai bune regii" (de fapt, regizorul semneaza si decorurile, alaturi de Cristian Rusu, dar si ilustratia muzicala). Imaginea, repet, este a unui paradis naiv (dar nu "in destramare"), care seamana cu peisajele Genezei din pliante de tip "Turnul de veghere",cu imperativul "Treziti-va!", desi aparent fara nici o implicatie religioasa, cu ironii despre vampirite, sinucigasi si ucigatori de timp! Asa cum spune criticul Marian Popescu, regizorul e "formatorul marilor actori", nu doar "supravietuitor", rezistand la aceeasi cota inalta (de cand l-a "parasit" Iures) ci, in acest spectacol "naste" alt "monstru sacru", Marian Ralea (inteleg de ce Darie il vedea un "Hamlet" mai bun decat cel al lui Ciulei), putand fi considerat chiar (si