Augustin IOAN
Arhitectura sacra contemporana / Sacred architecture today
Editura Noi Media Print, Colectia „Prispa – arhitectura
din Romania“, Bucuresti, 2003, 80 p, f.p.
Ca si celelalte tari foste comuniste, Romania a redobindit libertatea trairii religioase la vedere, fara teama. Caderea comunismului a adus, cu certitudine, o anumita fervoare religioasa si un dialog interconfesional intre Est si Vest, imposibil cu ani inainte, astazi plin de promisiuni. Vizitele marilor prelati si participarile multi-religioase in comun au deschis un dialog ce intereseaza, cu deosebire, culturile est-europene. La noi, lacasul de cult, sistematic neglijat, abandonat, chiar demolat, si-a reluat locul sau in viata oraselor sau a satelor. Se construiesc biserici, mici sau mari, cu o febrilitate si cu o nerabdare care, insa, denota o confuzie in legatura cu ce inseamna lacasul de cult in contemporaneitate. Vedem, de pilda, in peisajul bucurestean proliferind bisericute maramuresene din lemn, care au ajuns si piese de export spre comunitatile romanesti din Elvetia, Canada sau cine stie de unde. Pe Valea Izei s-au construit replici traditionale care sint falos prezentate ca avind turlele mai inalte cu citiva metri decit cea autentica de la Surdesti. Scoaterea din unicitate si multiplicarea prin copii aproximative a acestei arhitecturi din arealul ei geografic, istoric si cultural frizeaza kitsch-ul, asemenea exoticelor replici ale ranch-ului Dallas si Turnului Eiffel (la scara mai mica) de la Slobozia.
Ca si ideea lansata, cu toata seriozitatea, de guvernantii nostri, care au propus cadorisirea unor tari prietene cu cite o copie a Coloanei fara Sfirsit. Insesi discutiile „pe picior“, proiectele pornite si apoi abandonate la temelie, sfestaniile si punerile de pietre fundamentale, apoi amplasamentele schimbate sint, toate, actiuni facute
